Fara raspuns...

Uneori te gandesti daca ceea ce faci e in regula sau nu? Daca oare reusesti sa satisfaci asteptarile pe care ceilalti le au de la tine? Oare toata viata ta devine un sir de "asa trebuie" sau esti fericit ca ii faci pe ceilalti fericiti?! Am stat si m am gandit daca ceea ce fac imi aduce fericirea deplina sau doar multumirea ca am o viata linistita si ca fac ceea ce trebuie mereu. Faptul ca iti analizezi fiecare fapta, vorba etc e un lucru bun sau devii o persoana monotona? D. are dreptate cumva! Poate ca ar trebui sa ma mai gandesc si la mine, la binele meu si atat, fericirea mea de moment, chiar daca e de moment, si pana la urma daca fac putin rau inseamna ca sunt de condamnat? Oare asa e sau incerc doar sa ma conving singura din cauza dezamagirii? De ce oamenii nu pot avea niciodata pe deplin ce si doresc? De ce trebuie sa caute atat de mult pentru orice lucru oricat de neimportant ar fi el? De ce e cautarea asta continua pentru a gasi mereu ceva mai bun decat ceea ce ai deja? Oare doar eu simt asta, doar eu vreau mereu ceva mai bun sau e ceva normal? Nu ma mai regasesc! Nu mai sunt eu! Ma schimb mereu pt ceilalti, pentru binele lor, de cele mai multe ori sunt asa cum vor ei nu cum mi as dori, am mai facut greseala asta odata, sa ma schimb pt cineva, sa nu fiu eu, oare e ok s o repet? Inca nu am ajuns sa ma schimb dar de ce presimt ca asta urmeaza? De ce atasarea de cineva atrage de la sine si alte sentimente, de ce mereu exista complicatii, de ce viata asta e atat de complexa? De ce pun eu atatea intrebari? Am de fapt raspunsuri pentru toate dar de ce cred mereu ca nu sunt corecte? Cand cineva imi cere un sfat sunt asa de sigura ca sfatul dat o sa fie bun si ca o sa i aduca fericirea, etc? De ce la mine nu functioneaza la fel, viata mea nu e cumva mult prea complicata?