marți, 29 noiembrie 2011

Vine de la sine? Sau esti tu cel/a care hotaraste?

Nu stiu daca as mai vrea sau sa sa ma intorc in trecut dar cu siguranta as vrea sa ma intorc la cea care am fost in trecut...cred ca imi placea mai mult de mine visatoare decat realista, era mai bine nepasatoare decat stresata si cu siguranta ma simteam mai bine copil decat adult! Parca a fost prea brusca trecerea sau poate ea de fapt a fost lenta dar eu m am trezit prea brusc la realitate sau poate am constientizat prea greu ca m am schimbat...Intalnesti de a lungul timpul, vietii sau cum vreti voi sa numiti existenta de fapt, oameni care sustin o idee tampita: aceea ca ei nu s au schimbat ci doar ceilalti sunt vinovati pt esecurile lor in relatiile sociale, interumane cum ar spune Cami sau de dragoste, cele la care viseaza Mada...cum poti sa spui ca nu te schimbi de a lungul anilor. Sunt mai mult decat sigura ca e o aberatie sa sustii asta...si pot dovedi clar luand exemple banale...gen cand eram mica imi placea ciocolata si acum nu o suport! Nush e bizar suspect si aiurea sau toate la un loc daca e sa luam toate definitiile acestor cuvinte care de fapt se aseamana mult prea mult cu conceptia mea despre existenta! Nu sunt sadica, doar realista! Pe de alta parte nu pot sa neg ca nu sunt multumita cu ceea ce am devenit sau unde am ajuns intr un final pt ca mai mult sau mai putin sunt plasata in timp si spatiu, spunand asa, cam pe unde imi doream...dar...si exista mereu un dar...am regretele mele,dezamagiri sau poate dorinte fata de ceea ce as fi putut sa fac in plus sau macar sa incerc sa fac!

Prinvind pe ansamblu imi place privelistea dar cum e cu peisajele de toamna parca nu mi place ca nu e soare mai mult!

miercuri, 19 octombrie 2011

Schimbare?

Te trezesti intr o dimineata dupa multe altele in care te ai trezit la fel...doar ca in asta pui punct, tragi linie peste tot, iti culegi toata puterea din orice colt uitat al tau si te hotarasti. Te hotarasti cum o sa fie viata ta de acum inainte sau cel putin asa crezi chiar daca poate, mai tarziu totul se schimba si va mai fi o alta dimineata a schimbarii...chiar daca niciodata nu poti fi sigur ca viitorul va fi exact asa cum il planuiesti.
Si eu...ca oricare alta m am trezit intru na dintre dimineti gandindu ma ca totul o sa fie bine, ca nu o sa mi mai fie frica de nimic, ca nu o sa ma mai gandesc la consecinte si ca o sa mi iau viata in propriile maini.
Mai apoi,am ajuns la alta concluzie, aceea ca nu se merita. Da, chiar nu se merita! Sa ti faci planuri, sa te gandesti atat de mult la ce va fi ...totul e inutil. Am avut n momente in viata cand in adancul sufletului meu eram foarte sigura pe ce va fi...atat de sigura pe ce simt...mult prea sigura poate!
Gandindu ma mai bine acum ajung la o cu totul alta idee...aceea ca tot trecutul e doar atat...trecut. Tot ceea ce ai simtit, totul a fost parte din viata ta...o viata frumoasa...implinita chiar. Ma gandesc cat eram de sigura pe mine, pe sentimentele mele, pe ceea ce se va intampla mai tarziu, eram atat de sigura pe cei care ma inconjurau, atat de sigura ca mereu vor fi cum spuneau atunci...ca toate promisiunile nu erau doar atat...dar acum sunt doar atat...de fapt nu chiar...au ramas momente placute pe care le pastrez ca oricare intr un sertaras acolo foarte bine ascunse.
Acum sunt tot eu...doar ca poate modul de gandire e putin diferit. Daca acum ceva timp ma aruncam dusa de val in mai orice provocare acum ma gandesc de mult prea multe ori incat ma dispera. Ai mei prieteni si etc spun ca sunt prea calculata! Si, cumva le dau dreptate! Pentru ca au ! Si ma indoiesc ca ma voi schimba in privinta asta...tind sa cred ca e un aditiv nenorocit care s a dizolvat in sangele meu.
Acum, viata mea e fericita! Cel putin ma simt implinita! Ma simt atat de sigura pe El, mult prea sigura si iar mi e frica! Iar cineva ma va dezamagi si ma oftic ca am incredere iar. Dar nu pot, e prea credibil, e prea dulce, e prea convingator si ma simt atat de bine cand ma strange in brate sau cand ma saruta pe frunta...atat de protejata (cred ca e cuvantul)...poate mult prea bine.
Pe langa asta am trecut in faza "facultate"...greu, adica diferit...lume noua, nu prea sociabila...iar te simti ca la inceput...iar trebuie sa te integrezi...iar e greu. Si acum realizand ceea ce se intampla e poate si mai greu! Trecand peste asta e ceea ce mi am dorit...ma simt acolo...in elementul meu!
S au mai schimbat unele lucruri...de fapt am realizat unele lucruri...am realizat ca e o persoana care poate sa plece si la capatul lumii ca tot langa mine va fi! Ea e cea care ma intelege si pe care nu pot sa ma supar niciodata chiar daca incep sa urlu la ea ca disperata cand ma enerveaza, e prietena mea preferata pt ca ea se cearta cu mine, nu imi da dreptate...pentru ca atunci cand fac un lucru gresit si stiu asta...fata ei e cea care pune punct...care imi da siguranta ca ceea ce nu vroiam sa realizez de fapt asa e!


Cam atat! Destul cu schimbarea pana acum!

joi, 8 septembrie 2011

Atat de...nasol

Nu suport asteptarea...ma inspaimanta gandurile! Urasc cand incep sa mi vina in minte tot felul de idei despre cum va fi viata mea! Nu vreau sa plec la facultate! O sa mi fie dor! Parca acum ii iubesc mai mult pe toti...tot ceea ce inainte mi se parea enervant acum sunt dispusa sa suport...sa accept sau chiar sa iubesc! Ma simt depasita de situatie...nu ca si cum nu as fi stapana pe ea, ca si cum nu as fi in stare sa stau nici macar pe linia de plutire! Ma urasc cand sunt sensibilaa...ce vreti? Am si eu slabiciunile mele!

Ma simt atat de puternica cand sunt in elementul meu dar oare cand ies o sa fie la fel? De ce mi pun intrebari la care stiu raspunsul inca de cand imi vine in cap intrebarea? Nu! Nu o sa fiu la fel, o sa ma simt vulnerabila, sensibila si toate cele si mai ales singuraaaa! Ceea ce by the way nu suportttttttttttt! In fine trecem peste!

vineri, 5 august 2011

Fara raspuns...

Uneori te gandesti daca ceea ce faci e in regula sau nu? Daca oare reusesti sa satisfaci asteptarile pe care ceilalti le au de la tine? Oare toata viata ta devine un sir de "asa trebuie" sau esti fericit ca ii faci pe ceilalti fericiti?! Am stat si m am gandit daca ceea ce fac imi aduce fericirea deplina sau doar multumirea ca am o viata linistita si ca fac ceea ce trebuie mereu. Faptul ca iti analizezi fiecare fapta, vorba etc e un lucru bun sau devii o persoana monotona? D. are dreptate cumva! Poate ca ar trebui sa ma mai gandesc si la mine, la binele meu si atat, fericirea mea de moment, chiar daca e de moment, si pana la urma daca fac putin rau inseamna ca sunt de condamnat? Oare asa e sau incerc doar sa ma conving singura din cauza dezamagirii? De ce oamenii nu pot avea niciodata pe deplin ce si doresc? De ce trebuie sa caute atat de mult pentru orice lucru oricat de neimportant ar fi el? De ce e cautarea asta continua pentru a gasi mereu ceva mai bun decat ceea ce ai deja? Oare doar eu simt asta, doar eu vreau mereu ceva mai bun sau e ceva normal? Nu ma mai regasesc! Nu mai sunt eu! Ma schimb mereu pt ceilalti, pentru binele lor, de cele mai multe ori sunt asa cum vor ei nu cum mi as dori, am mai facut greseala asta odata, sa ma schimb pt cineva, sa nu fiu eu, oare e ok s o repet? Inca nu am ajuns sa ma schimb dar de ce presimt ca asta urmeaza? De ce atasarea de cineva atrage de la sine si alte sentimente, de ce mereu exista complicatii, de ce viata asta e atat de complexa? De ce pun eu atatea intrebari? Am de fapt raspunsuri pentru toate dar de ce cred mereu ca nu sunt corecte? Cand cineva imi cere un sfat sunt asa de sigura ca sfatul dat o sa fie bun si ca o sa i aduca fericirea, etc? De ce la mine nu functioneaza la fel, viata mea nu e cumva mult prea complicata?

sâmbătă, 18 iunie 2011

Beginning!

A trecut atata timp de cand nu am mai scris si s au intamplat atat de multe! Acum existi TU, unul pe care il ador si pentru care am incercat sa fiu cat mai buna! De ce? Pentru ca meriti! Meriti tot ce e mai bun!
Cu tine sunt indradevar fericita! Si daca la inceput imi era frica ca o sa te dezamagesc acum sunt convinsa ca ne completam! Si ca formam un intreg! Oricum relatia noastra a fost o adevarata comedie inca de la inceput cand am petrecut prima seara la politie ;)) Pana la urma aventura asta s a transformat intr o poveste!




Promiti ca o sa ma saruti pe frunte in fiecare zi? :)

luni, 25 aprilie 2011

Preview

Ai visat vreodata ca un lucru o sa dureze la nesfarsit? Ai sperat ca acel ceva nu o sa se termine niciodata? Probabil. De ce ? Pentru ca toti facem asta la un moment dat. Mai nasol e cand iti dai seama prea tarziu ca lucrul pentru care ai luptat atata timp si cu atata indarjire nu mai exista, s a dus, s a evaporat, la fel cum se evapora sentimentele mele. De ce ? Pentru ca mi am dat seama ca nu a avut niciodata rost, pentru ca mi am dat seama ca nu eram eu cu adevarat, pentru ca nu mi exprimam niciodata gandurile mele tampite si amuzante de teama sa nu deranjez si pentru ca nu eram eu nu pot si nici nu vreau sa continui intr o lupta in care am plecat din start in pierdere!

Nu stiu daca e tocmai ok sa arunci asa pe apa sambetei totul, dintr o data, fara niciun motiv aparent dar stiu ca asta o sa fac, acum sunt imuna la tot si sincer nu mi mai pasa. Da, nu mi pasa!

Mi s a spus mai mereu ca sunt puternica, nu mi arat sentimentele, trairile, suferinta bla bla bla. Da! Asa e, nu arat pentru ca nu mi place, pentru ca atunci cand cineva stie ca viata mea nu e tocmai roz ma face sa ma simt vulnerabila si nu suport asta! Cred ca e lucrul de care mi a fost cel mai frica intotdeauna. Nu mi place sa ma simt protejata, la modul ca nu mi place sa stea unu/una pe capul meu nonstop cu intrebari de genul da esti bine? blaa bla bla plictisitor si anost e totul.

Simt ca ma pierd cumva intr o lume in care oricat as incerca sa mi gasesc locul parca nu e de mine, nu pot frate si nu reusesc de nici o culoare sa ma integrez in rahatul asta. cateodata am impresia ca eu sunt aia ciudata dar nu stiu parca au luat o toti razna. Nu reusesc sa inteleg atitudinile astea tampite si nu suport teatrul!


By the way cred ca vreau o viata noua!

vineri, 22 aprilie 2011

:-?

Nu vreau sa mai treaca timpul. Vreau sa fim acolo, tot noi, aceeasi mereu, sa imi beau cafea dimineata la 9 la nea stan, si sa ma ard la degete ca nu pot sa le car pe toate pana la masina, sa fie prea amara si sa mi doresc mai mult zaharrrrrrr. Vreau sa ramanem mereu la club pe iarba jucand carti, sa nu trebuiasca sa mai dau bac, admitere etc. Si le vreau suroriiii!!! Suntem atat de diferite dar semanam atat de mult si cafeaua aia naspa e chiar buna cu ele...Vreau sa stau tot timpul cu ei, noii nostri prieteni care sunt prea funny, sunt atat de funny incat nici macar eu nu mai par amuzanta pe langa ei...Cata cu dansul lui :)) Gica care tipa la fel de tare ca mine, si toti ceilalti cu care m am obisnuit.


Aaaa si acum pot sa spun ca da sunt imuna la tot rahatul din jurul meu.

vineri, 25 februarie 2011

BullShit is the new trend sau ce?!

"Noua societate" ....pfff cum poti frate sa fii asa superficial, sa ti pese mai mult de ce cred restul, sa vrei sa pari sau sa arati ca esti "integrabila in rahatul asta imens" decat sa ti cultivi si sa ti modelezi propria persoana. Mi se pare patetic ca intreaga ta viata sa se umple doar cu parerile celorlati, oare de ce nu poti fi independent de ce crede lumea? Oare sunt oameni care chiar cred ca ii ajuta cu ceva sa fie "vazuti bine". Ma scarbiti. Da! Exact! Mi e din ce in ce mai scarba sa vad cum aproape toata lumea din jurul meu e posedata de societate. Frate va pierdeti intr o lume in care oricum nu o sa va gasiti locul niciodata pentru ca mai nou doar idiotii isi mai gasesc locul in societatea asta, pe bune mi e sila sa vad cum deveniti toti un tipar, pentru ce? Pentru privirile pline de "respect" ale celorlati? Urmatoarea intrebare la care ar fi trebuit sa raspund in mintea mea ar fi: Chiar vreau sa devin un standard al societati, sa fiu ca majoritatea asta jegoasa pe care cand o privesc mi se face rau si imi provoaca din ce in ce mai multa scarba sa vad ca de fapt valorile fac zero azi? Nu nu vreau si chiar daca pentru asta o sa fiu data la o parte din N locuri imi asum responsabilitatea. Da, chiar mi o asum. Da poate sunt nebuna. Cine sunt eu sa ma lupt cu majoritatea? Nimeni si nici nu o sa ma lupt doar ca eu o sa fiu mereu cu parerile mele, poate tampite sau poate nu dar macar stiu ca sunt ale mele, nu din carti, nici de pe net, nici din telenovela asta de viata cotidiana. De fapt de ce mi ar pasa mie cum sunt ceilalti? Stiu doar ca nu mi pasa. Nu, nu ma consider puternica, sunt poate mai sensibila decat ma cred toti dar asta nu conteaza, imi place sa sustin ca pe mine nu ma poate dobori nimic. Si nu e adevarat dar cel putin imi propun sa trec peste toate. De ce nu mi place sa arat ce simt? Pentru ca lumea profita de asta, din ce motiv ar trebuie sa stie jumatate din orasul asta de cacat problemele mele?

Si nu suport prefacatoria asta continua, antrenamentul asta pe care il fac N zilnic pentru a deveni niste marionete identice si fara caracter.
Vreau sa mi dovedesc mie ca pot sa trec prin balta asta plina de mizerii si sa ajung curata la capat!
Si daca o sa reusesc sau nu ramane de vazut, dar macar eu incerc.

Urasc persoanele care in prezenta altora se schimba!

duminică, 6 februarie 2011

3 ani

Oare cand au trecut? Si sunt multe, atat de multe momente in care am fost acolo unul pentru celalalt. Au fost asa de multe incat tot ce inseamna Noi inunda restul. Am evitat mereu sa devii important pentru mine, am fugit de iubire atat de mult. De ce? Pentru ca asa am vrut! Si e simplu sa vorbesti dar e atat de greu sa te tii de cuvant. Cred ca nu am reusit intr un sfarsit sa fug de tine, dar acum oricum nu mai incerc sa fac asta, oricum atata timp cat sunt cea mai importanta persoana din viata ta sunt mandra!!! Da sunt mandra!!! Mandra ca putinele mele calitati sunt apreciate de cineva. Si o sa ti fiu alaturi cu tot ce pot. Si daca vei stii sa mi fii aproape iti voi oferi tot ce am mai bun.

Si o sa fim un intreg!

duminică, 2 ianuarie 2011

:))

OMG. Inca nu ti ai dat seama ca esti de rezerva?