Schimbare?

Te trezesti intr o dimineata dupa multe altele in care te ai trezit la fel...doar ca in asta pui punct, tragi linie peste tot, iti culegi toata puterea din orice colt uitat al tau si te hotarasti. Te hotarasti cum o sa fie viata ta de acum inainte sau cel putin asa crezi chiar daca poate, mai tarziu totul se schimba si va mai fi o alta dimineata a schimbarii...chiar daca niciodata nu poti fi sigur ca viitorul va fi exact asa cum il planuiesti.
Si eu...ca oricare alta m am trezit intru na dintre dimineti gandindu ma ca totul o sa fie bine, ca nu o sa mi mai fie frica de nimic, ca nu o sa ma mai gandesc la consecinte si ca o sa mi iau viata in propriile maini.
Mai apoi,am ajuns la alta concluzie, aceea ca nu se merita. Da, chiar nu se merita! Sa ti faci planuri, sa te gandesti atat de mult la ce va fi ...totul e inutil. Am avut n momente in viata cand in adancul sufletului meu eram foarte sigura pe ce va fi...atat de sigura pe ce simt...mult prea sigura poate!
Gandindu ma mai bine acum ajung la o cu totul alta idee...aceea ca tot trecutul e doar atat...trecut. Tot ceea ce ai simtit, totul a fost parte din viata ta...o viata frumoasa...implinita chiar. Ma gandesc cat eram de sigura pe mine, pe sentimentele mele, pe ceea ce se va intampla mai tarziu, eram atat de sigura pe cei care ma inconjurau, atat de sigura ca mereu vor fi cum spuneau atunci...ca toate promisiunile nu erau doar atat...dar acum sunt doar atat...de fapt nu chiar...au ramas momente placute pe care le pastrez ca oricare intr un sertaras acolo foarte bine ascunse.
Acum sunt tot eu...doar ca poate modul de gandire e putin diferit. Daca acum ceva timp ma aruncam dusa de val in mai orice provocare acum ma gandesc de mult prea multe ori incat ma dispera. Ai mei prieteni si etc spun ca sunt prea calculata! Si, cumva le dau dreptate! Pentru ca au ! Si ma indoiesc ca ma voi schimba in privinta asta...tind sa cred ca e un aditiv nenorocit care s a dizolvat in sangele meu.
Acum, viata mea e fericita! Cel putin ma simt implinita! Ma simt atat de sigura pe El, mult prea sigura si iar mi e frica! Iar cineva ma va dezamagi si ma oftic ca am incredere iar. Dar nu pot, e prea credibil, e prea dulce, e prea convingator si ma simt atat de bine cand ma strange in brate sau cand ma saruta pe frunta...atat de protejata (cred ca e cuvantul)...poate mult prea bine.
Pe langa asta am trecut in faza "facultate"...greu, adica diferit...lume noua, nu prea sociabila...iar te simti ca la inceput...iar trebuie sa te integrezi...iar e greu. Si acum realizand ceea ce se intampla e poate si mai greu! Trecand peste asta e ceea ce mi am dorit...ma simt acolo...in elementul meu!
S au mai schimbat unele lucruri...de fapt am realizat unele lucruri...am realizat ca e o persoana care poate sa plece si la capatul lumii ca tot langa mine va fi! Ea e cea care ma intelege si pe care nu pot sa ma supar niciodata chiar daca incep sa urlu la ea ca disperata cand ma enerveaza, e prietena mea preferata pt ca ea se cearta cu mine, nu imi da dreptate...pentru ca atunci cand fac un lucru gresit si stiu asta...fata ei e cea care pune punct...care imi da siguranta ca ceea ce nu vroiam sa realizez de fapt asa e!


Cam atat! Destul cu schimbarea pana acum!